GEOGRAFIA FIZICĂ
Comuna Osica de Sus este situată în centrul Judeţului Olt, la o distanţă de 26 km de oraşul Slatina şi la 15 km de oraşul Caracal. Comună este aşezată pe şoseaua naţională Slatina-Caracal, iar calea ferată Piatra Olt-Caracal trece prin această comună.Din punct de veder al aşezării matematice pe glob, prin comună trece paralela de 44o 15' 06'' (44 grade, 15 minute, 06 secunde) latitudine nordică, şi meridianul de 24 grade, 22 minute, 30 secunde, longitudine estică. Socotit în kilometri în linie dreaptă, comuna se află la 9828 km depărtare faţă de Ecuator; la 10.022 km faţă de Polul Nord şi la 2708 km faţă de Londra.
Comuna este formată din satele: Vlăduleni cu 158 gospodării, Greci cu 367 gospodării, Osica de Sus cu 1017 gospodării, Ostrov cu 55 gospodării, Tomeni cu 104 gospodării. Satul Greci a fost comună până în 1968. Moşia comunei are o duprafaţă de 50 km2. Se învecinează cu comunele: Brebenei, Coteana, Fălcoi, Dobrun, Pîrşcoveni şi Brîncoveni. Din punct de vedere geografic, satul Osica de sus şi satul Vlăduleni, sunt situate pe interfluviul Olt-Olteţ, în capătul terminal al acestuia, şi pe terasa a II-a a celor două râuri . Aici se înt'lnesc terasele celor două r'uri. Satul Greci, Tomeni şi Ostrov sunt situate pe terasa I a Oltului.
Relieful acestei comune este alcătuit din câmpul înalt, care face parte din Câmpia Piatra Olt şi din interfluviul Olt-Olteţ. Pe moşia comunei, se dezvoltă larg terasele celor două râuri, confuluiază în dreptul morii şi C.A.P.-ului. În valea Oltului, terasa I are o lăţime de 3-4 km, iar în valea Oltetului are o lăţime de circa 1 km. Ultima eră geologică, numită Cuatenar, durează de aproximativ 1 milion de ani încoace. În această eră, au alternat perioade foarte reci cu climă polră, cu perioade calde, când gheţarii se topeau, numite perioade interglaciare. Azi ne aflăm în era geologică numită Holocen. Acum circa 30.000-40.000 de ani a fost ultima perioadă cu climă polară, când Carpaţii erau acoperiţi cu gheţari. Când clima s-a încălzit, gheaţa a început să se topească masiv, iar râurile aveau debite deosebit de mari, cu mare putere de eroziune şi transport. Oltul şi Olteţul confluiau în dreptul morii şi C.A.P.-ului. Pietrişul de prund, se află şi sub satul Vlăduleni şi are grosimi de circa 20 m. Albia Oltului era lată din Vlăduleni şi până în malul de la Ipoteşti.
În urmă cu circa 300 de milioane de ani, pe aici trecea un lanţ muntos, ce ţinea din Dobrogea şi până în Franţa, numit de geologi azi Munţii Hercinici. Ulterior o parte a acestor munţi s-au scufundat în ocenul ce-i înconjura. Forajele care se fac pentru descoperirea de petrol şi gaye naturale, la adâncimi de 1.500-2.000 m, dau de vârfurile foştilor munţi. În picioare au mai rămas Munţii Dobrogei şi Podişul Central Francez, care au fost tociţi de eroziune, semănând azi cu nişte podişuri. După ce s-au ridicat Carpaţii din ocean în urmă cu circa 200 milioane de ani, apele curgătoare şi torenţiale au cărat aluviuni şi au umplut treptat marea ce se găsea aici, şi încet, încet relieful a început să prindă aproximativ până în Cuaternar, conturul pe care îl are azi.
CLIMA
În ceea ce priveşte caracteristicile climatice specifice comunei Osica de Sus, putem să le estimăm numai în corelare cu regiunile vecine, deoarece elementele climatice acoperă suprafeţe mari. Clima de aici este temperat-continentală.
Radiaţia solară depinde de înălţimea Soarelui deasupra orizontului, de opacitatea atmosferei, de nebulozitate. Valoarea medie anuală a radiaţiei solare este de 125 kca/cm2.
Există trei forme de circulaţie a aerului în straturile inferioare ale atmosferei cu implicaţii directe asupra vremii şi anume: circulaţia vestică are o frecvenţă de 45% din totalul cazurilor, cirrculaţia polară reprezintă 30% şi circulaţia tropicală.
Caracterul continental al climei este exprimat de valorile medii ale temperaturii aerului. Numărul zilelor cu temperaturi medii pozitive este în jur de 300, cea mai ridicată temperatură înregistrată în timp de 100 de ani a fost +40,8oC, iar cea mai scăzută temperatură înregistrată până în prezent a fost de -31oC.
Precipitaţiile atmosferice sunt influenţate de circulaţia maselor de aer, media anuală a precipitaţiilor este de 522ml/m2. Precipitaţiile întâlnite în această zonă sunt atât sub formă de ploaie, cât şi sub formă de ninsoare. În timpul anotimpului geros îşi apariţia îngheţul, iar în timpul verii fenomenele de secetă îşi fac simţită apariţia.
VEGETAŢIA
Prin poziţia sa geografică, teritoriul comunei Osica de Sus este plasat în aria de dezvoltare a silvostepei şi a vegetaţiei de luncă. La limita estică a comunei întâlnim pădurea Bercica formată din stejar pedunculat, stejar brumăriu, stejar pufos, ulm, frasin, păr şi măr sălbatic, arţar şi jugastru. Arbuştii din această pădure sunt: păducelul, gheorghinarul, lemnul câinesc, cornul, sângerul.
Stratul ierbos este alcătuit din: firuţă, trifoi, colilie, păiuş, pir, coada şoricelului, volbură, măturică, pelin, laptele cucului, ceapa ciorii. La marginea pădurii Bercica, sau pe coasta D. Bobului şi D. Viilor, cresc porumbarul, măceşul şi mărăcinişuri. Datorită condiţiilor de umiditate ridicată a solului, naturii aluvionare a acestuia, lunca Olteţului ocupă albia majoră a acestuia. Vegetaţia arborescentă este alcătuită din plopi, anini negrii, sălcii, răchite numite zăvoaie. Aici arbuştii sunt alcătuiţi din sânger, soc, gheorghinari, măceşi, iar stratul ierbos este alcătuit din mur, laptele cucului, coada vulpii, firuţa şi pirul. De asemenea aici creşte o vegetaţie agăţătoare alcătuită din curpen şi iederă.
SOLURILE
Între componentele peisajului geografic al comunei Osica de Sus, solurile ocupă şi ele un loc aparte. Formarea şi evoluţia solurilor sunt o rezultantă a conlucrării factorilor pedogenetici naturali specifici comunei noastre şi anume: rocă, relief, climă, ape şi vegetaţie. Factorul de rocă intervine în formarea solurilor prin compoziţia mineralogică, gradul de duritate al rocilor, alcătuirea granulometrică a lor. Factorul de relief intervine în formarea solurilor prin plantele sale care pot accelera spălarea solurilor sau nu. De asemenea factorul climatic influenţează formarea şi dezvoltarea solurilor precum şi factorul de vegetaţie.
SCURT ISTORIC AL COMUNEI
În urma cercetărilor istorice putem deduce că în timpul ocupaţiei romane, este posibil să fi existat aici o aşezare stabilă, având în vedere că Osica de Sus este situată pe fostul drum roman ce mergea de la Dunăre spre defileul Oltului, şi aflându-se la circa 7 km de fosta cetate Romula, care cuprindea 25 de sate, printre care este posibil ca şi această comună să facă parte. Prima atestare documentară a satului Osica de Sus o întâlnim în perioada 1495-1508 într-un hrisov prin care domnitorul Radu cel Frumos dă jupânului Iariciul din Osica, a treia parte din moşia acestui sat. Satele care compun în prezent această comună, sunt şi ele atestate prin diferite documentare. Astfel avem: satul Văduleni este atestat în 1558, satul Greci în 1787, satul Ostrov este atestat odată cu biserica de aici, iar satul Tomeni este atestat în 1489.
POPULAŢIA
În ceea ce priveşte evoluţia populaţiei din această comună, datele au fost înregistrate în urma rencensemintelor din 1912 şi până în 2002. Este de remarcat faptul că în anul 1912 populaţia comunei era de 4874, crescând până la 6812 locuitori în 1975. Începând cu următorii ani populaţia acestei comune a scăzut treptat, ajungând în 2002 la 5428. Cel mai mare număr de locuitori se înregistrează în satul Osica de Sus, urmat de satul Greci, urmate de celelalte sate.